Vreau să împărtășesc cunoștințele acumulate despre deficitul elementelor nutritive în plante. A trebuit să răsfoiesc o mulțime de literatură pentru a înțelege de ce frunzele tuturor plantelor mele devin roșii. S-a dovedit că este o reacție la lumina solară după o lungă perioadă de umbrire iarna. Dar se întâmplă de toate, așa că voi prezenta o listă simplă de indicatori pentru problemele cauzate de deficitul anumitor elemente.
Deficitul de azot
Azotul este unul dintre cele mai importante elemente pentru hrănirea rădăcinilor. Azotul este molecula din care este alcătuită proteina, care formează protoplasma responsabilă pentru respirația plantei. De asemenea, azotul este responsabil pentru culoarea verde a plantei, fiind parte a clorofilei.
Deficitul de azot se manifestă prin:
- Pălirea frunzelor vechi, îngălbenirea și pierderea masei verzi.
- Lăstarii tineri se îngustează, nu se formează lăstari noi.
- Rădăcinile nu se dezvoltă.
- Mugurii fructiferi nu se formează.
- Nivel scăzut de proteine.
- Solul acid agravează foamea de azot.
Deficitul de fosfor
Fosforul este un element constitutiv al nucleelor și al plasmelor, complex de proteine numit nucleoproteină. Participă la fotosinteză, reglează echilibrul acidobazic.
Deficitul de fosfor se manifestă prin:
- Urme verzi-albăstrui pe frunze.
- Frunzele și tulpinile vechi devin purpurii.
- Vârfurile frunzelor se usucă și se răsucesc.
- Culoarea frunzelor poate deveni albastră, roșie, purpurie (în principal partea interioară a frunzei).
- Deformarea germinării, semințelor, florilor.
- Germinarea slabă a semințelor.
- Deficitul de fosfor este agravat de pH-ul ridicat - peste 7, sau scăzut - sub 5,5.
Deficitul de calciu
Calciul ajută la neutralizarea excesului de acizi organici în plantă. De asemenea, calciul se opune potasiului. Proporția corectă între calciu și potasiu influențează procesele vitale importante din plantă. Deficitul de calciu la udarea cu apă potabilă este rar.
Deficitul de calciu se manifestă prin:
- Frunzele se ofilesc.
- Lăstarii și frunzele devin maronii și apoi mor.
- Excesul de calciu împiedică absorbția magneziului și potasiului.
- Frunzele se curbează și rădăcinile se scurtează.
- Infecții fungice frecvente ale plantei.
Deficitul de magneziu
Magneziul face parte din compoziția clorofilei. Cu ajutorul său se desfășoară o serie de reacții de formare a legăturilor fosfatice și transportul acestora.
Deficitul de magneziu la plante
Deficitul de magneziu se manifestă prin:
- Marginile frunzelor devin albe și se îngălbenesc.
- Vârfurile frunzelor se răsucesc.
- Patarea frunzelor.
- Moartea spațiului intervein (necroză, scheletizare).
Deficitul de fier
Joacă un rol important în procesele de oxidoreducere, participând la formarea clorofilei.
Deficitul de fier se manifestă prin:
- Cloroza frunzelor.
- Mărimea masei verzi scade.
- Nivelul de zaharuri din plantă scade.
- Solul prea alcalin agravează deficitul de fier.
Deficitul de sulf
Sulful ajută la realizarea fotosintezei. Participă la procesul de absorție a oxigenului și eliberare a CO2. Dacă rădăcina începe să se descompună, sulful se descompune în componente și hidrogen sulfurat, iar excesul său duce la descompunerea rapidă a țesuturilor.
Deficitul de sulf se manifestă prin:
- Creșterea lentă a plantei.
- Frunze deschise la culoare, cu nuanță roșiatică.
- Recolte scăzute.
Deficitul de cupru:
- Frunze curbate, cloroza.
- Îngustarea frunzelor.
- Nivel scăzut de proteine.
- Rezistență redusă la fungi.
Deficitul de zinc:
- Cloroza.
- Creșterea lentă a plantelor.
- Nivel scăzut de zaharuri și proteine.
Deficitul de bor:
- Conținut scăzut de zahăr.
- Frunzele și florile nu se formează.
- Cloroza, moartea și deformarea frunzelor.
Deficitul de mangan:
- Conținut redus de vitamine.
- Recolte scăzute.
- Necroză și cloroza frunzelor.