Cea mai serioasă și inevitabilă problemă pentru orice grădinar este scăderea treptată a fertilității și eroziunea solului. Acest lucru nu este legat doar de pierderea substanțelor minerale, pe care le putem completa cu îngrășăminte, ci și de pierderea humusului și de degradarea microbiomului solului. Recoltând culturile, îndepărtând frunzele și buruienile, lipsim organismele din sol de hrană, dacă nu aducem compost sau gunoi de grajd. Există însă o altă metodă de a forma un sol sănătos, accesibilă tuturor - plantele siderate sau îngrășămintele verzi. Ce sunt acestea?
Câmp de trifoi purpuriu, una dintre cele mai bune leguminoase siderate.
Sideratele și îngrășămintele verzi sunt plante cultivate pentru a revitaliza și a îmbunătăți solurile. Ele pot fi o alternativă sau un complement gunoiului de grajd, compostului și aditivilor minerali. Cultivarea regulată a ierburilor siderate și a leguminoaselor reduce necesitatea utilizării îngrășămintelor minerale și creează un echilibru natural în sol, epuizat constant de culturile agricole.
Cum să îmbunătățești solul cu ajutorul sideratelor
Îmbunătățirea structurii solului este scopul principal al plantelor siderate. Structurarea acestuia are loc datorită secrețiilor rădăcinilor și descompunerii masei verzi.
Dar ce este solul? Pedologii dezbat clasificarea componentelor organice ale solului, însă majoritatea sunt de acord că fracțiunea “activă” (organice, bacterii, proteine simple și zaharuri) și fracțiunea “stabilă” - humusul - sunt componentele principale.
În fracțiunea activă se eliberează azot, puțin potasiu și fosfor. Fracțiunea stabilă, sau humusul, este un produs al procesării celulozei și ligninei, un material organic descompus care face solul întunecat și “spongios”. Fără prezența materiei organice în sol, necesară pentru hrănirea microorganismelor și animalelor din sol, humusul nu poate exista. De obicei, noi plivim straturile și spațiile dintre rânduri până la ultimul fir de buruiană, iar la sfârșitul sezonului ardem frunzele din cauza bolilor plantelor cultivate. De unde să apară materialul constructiv al solului?
Particulele solului se formează, de asemenea, prin intermediul microorganismelor care descompun materialul vegetal. Ele produc un fel de “lipici” format din polizaharide, care creează particule solzoase de sol. Leguminoasele siderate sunt cele mai potrivite pentru producerea acestor polizaharide, însă descompunerea lor durează câteva luni, iar efectele lor vor fi mai vizibile în sezonul următor.
Microorganismele solului care fac pământul fertil.
Sideratele ierboase, în special cerealele, influențează pozitiv solul prin intermediul secrețiilor unui sistem radicular ramificat, care conține compuși nutritivi ce funcționează precum lipiciul polizaharid al microorganismelor solului.
Sideratele protejează împotriva eroziunii
Un beneficiu evident și important este protecția solului împotriva eroziunii cu ajutorul sideratelor. Stratul superior al solului, bogat în humus, este cel mai important și cel mai vulnerabil. Solul gol este spălat și compactat de apă și picăturile de ploaie, în timp ce culturile de acoperire siderate devin un fel de “pernă” pentru apă – lucru extrem de important odată cu sosirea ploilor de toamnă. Și asta nu este tot. Capacitatea solului de a reține și absorbi apa crește semnificativ, ceea ce este crucial în timpul secetelor de vară.
Retenția substanțelor minerale și stabilizarea microbiomului
Culturile siderate îmbunătățesc circulația substanțelor nutritive prin acumularea mineralelor, care altfel s-ar spăla prin irigații în cazul unui “teren neacoperit”. Cele mai eficiente în acest sens sunt cerealele – plante cu un sistem radicular rapid dezvoltat și extins.
Sideratele stabilizează și îmbunătățesc microbiomul solului. Majoritatea plantelor creează simbioze benefice între sistemele lor radiculare și fungi sau bacterii. Microorganismele ajută plantele să extragă nutrienți, primind în schimb diferiți zaharuri din rădăcini. Cu cât mai multe plante sunt semănate, cu atât mai extinse sunt aceste simbioze, ceea ce face mai ușor pentru culturile agricole să formeze asemenea conexiuni.
Bacterii rizobiene fixatoare de azot Rhizobium, care creează nodozități pe rădăcinile plantelor leguminoase.
Siderarea duce la creșterea diversității microorganismelor și a animalelor din sol. La o cantitate mare de materie organică în descompunere, apar râmele, iar populația de bacterii ce ajută plantele să se hrănească crește, contribuind astfel la formarea structurii și a humusului solului.
Restituirea azotului în sol
Azotul poate fi aplicat și fără efortul de a semăna siderate, așa cum observă mulți pe bună dreptate. Totuși, azotul din masa verde aflată în descompunere se eliberează treptat, hrănind plantele cultivate pe măsură ce acestea cresc. Voi scrie mai detaliat despre azotul pentru grădini și bacteriile rizobiene fixatoare de azot într-un articol separat, deoarece am adunat multe informații utile.
Sideratele combat compactarea solului
Nu orice pajiște sau pământ lăsat nelucrat poate fi prelucrat fizic sau săpat. Cu toate acestea, ridichile precum daikon sunt capabile să pătrundă până la o adâncime de 40 cm și să afâneze straturile compacte de sol cu ajutorul “plugului viu”. De asemenea, cerealele siderate cu sistem radicular puternic contribuie la combaterea compactării solului.
Un agronom ține în mână tufișuri de grâu peren.
Controlul dăunătorilor și bolilor
Având un impact benefic asupra formării solului, culturile verzi deja luptă cu dăunătorii prin îmbunătățirea imunității generale a plantelor. Dar acesta nu este singurul avantaj. Secrețiile radiculare ale anumitor culturi verzi funcționează ca pesticide naturale și fumigante, evoluate de-a lungul timpului pentru autoapărarea împotriva insectelor care le consumă.
Secara combate nematozii și tripsii. Sârmarii, afidele și numeroase ciuperci mucegăite nu suportă muștarul. Trifoiul curăță culturile de ciupercile și bacteriile care atacă solanaceele. Sohul, iarba sudaneza, rapița, muștarul și ridichile de ulei sunt eficiente împotriva mai multor tipuri de nematozi. Conform datelor recente, un anumit soi de soia a demonstrat rezistență la fitoftora, iar acest soi va fi studiat și cultivat în continuare.
Nematodă din sol pe porumb.
În natură, insectele sunt controlate de prădători naturali precum viespile parazite, păsările, dar și virusurile și bacteriile extrem de specializate. Insectele dăunătoare ajung pe resturile culturilor verzi, oferind astfel hrană și un mediu potrivit pentru prădătorii utili. Unele culturi verzi atrag acești prădători, care trăiesc în trifoi, plante crucifere și vițe. Ei se hrănesc cu nectar, polen, afide moderat dăunătoare și tripsi până apar dăunători mai serioși. Astfel, protectorii naturali ai grădinii se stabilesc pe teren înaintea apariției dăunătorilor și sunt pregătiți să-i combată. Plantele sunt capabile să emită semnale olfactive care atrag insectele benefice atunci când sunt atacate de dăunători. Cu cât mai multe plante sunt prezente, cu atât mai eficientă este lupta împotriva insectelor.
Viespea parazită - unul dintre cei mai eficienți prădători atrași de culturile verzi în grădina noastră.
Lăsând câteva rânduri de culturi verzi necosite oferiți un adăpost permanent și o sursă de hrană pentru insectele benefice.
Timp de decenii, practica de ardere a resturilor de plante și frunze pentru a preveni bolile în sezonul următor a fost utilizată pe scară largă. În acest fel, lăsăm solul gol, aplicăm în cel mai bun caz gunoi de grajd în găuri și un minim set de îngrășăminte minerale. Deși patogenii sunt prezenți mereu, indiferent dacă luați măsuri pentru sterilizarea grădinii – sporii de ciuperci se răspândesc liber. Astfel, metode precum arderea nu protejează împotriva fitoftorei sau putregaiului rădăcinilor. Pentru pătrunderea patogenilor există mai multe bariere – rădăcinile, tulpinile și frunzele, care sunt bine protejate de o barieră naturală. Culturile verzi pot ajuta plantele să întărească aceste bariere.
Culturile verzi împotriva buruienilor
Plantele de acoperire suprimă buruienile prin densitatea de plantare, rata rapidă de germinare și secrețiile radiculare. De exemplu, mulciul din secara de iarnă cosită inhibă dezvoltarea buruienilor atât fizic, cât și chimic. Resturile secarei eliberează progresiv substanțe chimice care afectează creșterea multor specii de buruieni anuale cu frunze late. Mulciul viu blochează lumina și accesul la substanțe nutritive pentru buruieni. Influența unor plante asupra altora este denumită alelopatie.
Reducerea temperaturii solului
Culturile de acoperire protejează solul de uscăciune și supraîncălzire în cele mai fierbinți perioade ale anului. Totuși, culturile de iarnă pot întârzia puțin topirea zăpezii și încălzirea solului pentru plantările timpurii. Pe de altă parte, culturile verzi încorporate în sol toamna cresc ușor temperatura stratului fertil datorită proceselor de descompunere.
Sursele materialului pentru articol
Doresc să închei cu enumerarea surselor materialului din acest articol, deoarece încă nu am experiență personală în utilizarea culturilor verzi. Abordez sursele cu seriozitate (deși înțeleg că această “seriozitate” este subiectivă). Cele mai utile, din punct de vedere al științei solului, au fost:
- Dovban K.I. „Îngrășăminte ecologice în agricultura modernă. Probleme teoretice și practice”;
- „Managing Cover Crops Profitably, 3rd Edition”, U.S. Department of Agriculture; „Northeast Cover Crop” de Marianne Sarrantonio, Institutul Rodale, 1994.
Restul literaturii, mai populare, includea numeroase afirmații contradictorii, de aceea am încercat să colectez maximum de practici comune de la toți autorii.
Prezint câteva dintre cărțile cu care m-am familiarizat pe parcursul pregătirii acestui material:
- B. Bublik, V. Gridchin „Mană din cer”;
- Sepp Holzer „Agronomul revoluționar”;
- B. Bublik „Grădina melanj”;
- Sally Jean Cunningham „Prietenii de nădejde ai grădinarului”;
- „Revoluția unui spic de paie” de Masanobu Fukuoka;
- „Nebunia plugăritului” de Faulkner.
Despre culturile verzi am scris o întreagă serie de articole, pe care le voi adăuga treptat în rubrica „Grădina de la zero”.
Ce cultură verde este mai bună și cum să o alegi
Diferite moduri de a cultiva culturile verzi
Cum se seamănă, când se seamănă și când se recoltează culturile verzi Care sunt cei mai buni siderați. O prezentare a celor mai bune cereale și crucifere.
O prezentare a celor mai buni siderați leguminoși
Bacterii fixatoare de azot din nodulii radiculari ai leguminoaselor
