Începe să apară pe piață din ce în ce mai des îngrășăminte biologice cu microorganisme eficiente (EM). Sunt multe promisiuni publicitare, bine prezentate, dar, ca întotdeauna, mă confrunt cu întrebări și îndoieli…
Microorganismele eficiente sunt interesante deoarece, teoretic, ajută plantele să asimileze nutrienții și azotul. Bacteriile fototrofice și drojdiile din compoziția preparatelor EM accelerează descompunerea materiei organice și împiedică colonizarea ciupercilor și microorganismelor patogene. Acesta este un aspect problematic pentru cei care nu sunt obișnuiți să cultive plante în ghivece, mai ales pentru cele cultivate din semințe.
Solurile noastre nu sunt populate cu bacterii “nativ-bune” pentru plantele de origine mediteraneană, iar solurile de seră reutilizate sau turba nu prezintă prea mari speranțe. Poate că aceasta este una dintre cauzele eșecurilor frecvente în grădina de pe pervaz. Dar oare microorganismele din compoziția îngrășămintelor biologice sunt chiar universale? Există ceva „viu” în acele cutii și pachete? Mai multe întrebări decât răspunsuri, așa că să încercăm să înțelegem ce sunt microorganismele eficiente și care este baza lor științifică.
Microorganismele eficiente acum 100 de ani
Creatorul bacteriilor modificate genetic pentru îngrășămintele biologice, Teruo Higa (Japonia), povestește că amestecurile de compost concentrate erau utilizate de secole. Bunica lui folosea următoarea rețetă: sol din pădure, bălegar de vacă uscat și mărunțit, făină de pește uscat, sirop din trestie de zahăr, șrot de orez și tărâțe, apă. Infuzia se folosea pentru a îmbunătăți calitatea culturilor plantate și ca metodă de prevenire a bolilor plantelor.
Ce microorganisme sunt considerate eficiente?
Microorganismele considerate eficiente, din punct de vedere comercial, sunt amestecuri de microbi din cele mai comune specii, care trăiesc în diverse medii. În esență, acestea includ:
- Bacterii lactice, care se găsesc pe suprafața plantelor, în sol, în varza murată, silozuri, și produse lactate. De exemplu, bacteriile lactice Casei.
- Bacterii fototrofice, care folosesc lumina soarelui pentru a obține energie. Acestea trăiesc în toate mediile.
- Drojdii, care trăiesc pe coaja fructelor, a boabelor, pe culturi agricole, în sol și pe insecte.
- Alte microorganisme care prosperă în mediul înconjurător.
Un îngrășământ biologic viu trebuie să intre în simbioză cu rădăcinile plantelor. Bacteriile și drojdiile transformă substanțele organice complexe în compuși simpli, ușor de absorbit de plante. Teoretic, microorganismele eficiente reduc utilizarea azotului și a fosforului cu 25%. Producătorii mai susțin că costurile de producție ale EM sunt semnificativ mai mici decât cele ale îngrășămintelor minerale. Totuși, îmi este greu să fiu de acord cu acest aspect, având în vedere că laboratorii sterili și microbiologii ar trebui să coste mai mult decât o fabrică de azotat…
Cercetări științifice despre microorganismele eficiente
Ipoteza despre EM a luat avânt în anii ’80, a avut un succes comercial considerabil (și continuă să fie un business de succes), iar în 1994, creatorul microorganismelor eficiente, Teruo Higa, a recunoscut că „studiile controlate rareori oferă rezultate pozitive, iar efectul EM este dificil de reprodus”.
Studiile independente au contestat conceptul de microorganisme eficiente, deoarece majoritatea rezultatelor obținute nu arătau niciun impact al amestecului de microorganisme asupra bolilor plantelor, creșterii lor sau fertilității solului. Voi adăuga un link către unul dintre aceste studii.
Experimente ample asupra EM au avut loc între 2003-2006 la Zurich. Microorganismele eficiente nu au demonstrat niciun impact asupra productivității sau microbiologiei solului. EM nu poate îmbunătăți randamentul sau calitatea solului pe termen mediu (3 ani) în agricultura ecologică. ( 1 , 2 )
Un studiu realizat în 2010, comandat de Ministerul Federal al Mediului din Germania, a arătat că EM nu aduce beneficii mai mari decât sucul din varza murată.
Un meta-analiză a sute de articole și cercetări privind microorganismele eficiente (2013) arată, în cifre, că 70% dintre studiile publicate indică eficacitatea EM, în timp ce 30% nu evidențiază niciun impact. Este de remarcat că doar câteva dintre studii au fost realizate de laboratoare independente, fără susținerea unui producător de bioîngrășăminte. Efectul pozitiv al utilizării pe termen lung al EM din 1993 până în 2013 a fost studiat și publicat la Universitatea Agricolă din China.
Într-un studiu olandez, printre altele, analiza ADN-ului microflorei solului după utilizarea microorganismelor eficiente nu a detectat majoritatea tulpinilor introduse prin fertilizant. Cu alte cuvinte, acestea pur și simplu nu s-au adaptat. În schimb, au fost detectate bacteriile care erau deja prezente în sol înainte de fertilizare – diferența în microfloră a fost „statistic nesemnificativă”. La sfârșitul raportului (puteți citi documentul direct de la acest link , iar eu voi încerca să traduc cât mai exact), experimentatorii spun: „EM nu ar trebui utilizate. Fermierii și societatea, în general, trebuie informați și educați să perceapă critic informațiile din mass-media. Este posibil să fie necesar ajutorul guvernului pentru a informa fermierii cu privire la rezultatele acestui studiu.”
Producția de microorganisme eficiente
Există o mare diversitate de produse bazate pe tehnologia EM, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Doar foarte puțini producători își iau de fapt responsabilitatea de a demonstra, în mod independent, eficiența produselor lor. Totodată, părintele acestei tehnologii, Teruo Higa, continuă să încaseze procente din brevetul său la nivel global, indiferent de calitatea preparatelor. O afacere perfectă!
Producția microorganismelor eficiente de calitate adecvată este o sarcină extrem de complexă, care necesită laboratoare sterile, specialiști calificați în microbiologie și echipamente extrem de costisitoare. Procesul este similar cu cel de dezvoltare farmaceutică. Bacteriile țintă trebuie cultivate în medii diverse, în condiții extrem de curate. Mediul de creștere ca suport trebuie sterilizat, iar introducerea microorganismelor eficiente în acest suport trebuie realizată în condiții sterile. Dacă măcar un pas este compromis, produsul EM va fi contaminat cu microorganisme nedorite, cărora de asemenea le place mediul suport. Controlul calității pentru aceste produse nealimentare este adesea formal.
În țările cu un sector agricol foarte dezvoltat, precum Japonia, patria EM, cerințele de reglementare pentru utilizarea produselor microbiene sunt atât de stricte, încât pe piețele lor astfel de produse sunt aproape inexistente (1-2 amestecuri înregistrate, în principal bacterii pentru curățarea bazinelor de apă, nu pentru creșterea recoltei). În țările cu reguli mai puțin stricte, unde nu există teste toxicologice și experimentări de teren riguroase, sunt lansate pe piață mult mai multe produse EM.
De ce sunt populare produsele EM?
În ciuda bazelor științifice care arată înclinații mai degrabă negative sau mediocre și, în general, a dezamăgirii față de biopreparatele microbiene, fermierii continuă să le utilizeze. De ce? Este o situație similară cu homeopatia (cea mai mare înșelăciune din istoria medicinei) – „Mie îmi ajută!”. Există o bază teoretică solidă pentru microbiomul plantelor, și, în teorie, totul funcționează – există simbioză naturală între plante și microorganisme, există o selecție naturală între microbiomuri concurente în natură, iar preparatele EM nu contrazic știința. Totuși, în practică, aplicarea unor doze suplimentare în sol nu este eficientă.
Un alt motiv serios pentru care fermierii cred în eficiența bioîngrășămintelor bazate pe tehnologia EM este că fermierii care iau mai în serios bunăstarea culturilor lor sunt, de asemenea, mai atenți la detalii. Aceștia folosesc adesea mai multe tipuri de fertilizări și îngrășăminte simultan. Pentru astfel de persoane, totul pare să funcționeze. Acest lucru se numește „bias cognitiv” al percepției noastre și merită un articol separat în afara subiectului „Grădina pe pervaz”.
Tot ce a fost spus mai sus se aplică în principal în condiții de teren deschis. Hectarele de culturi nu sunt „calul sferic din vid”; pe câmpuri abundă viața, care depinde de sute de factori diverși. În ghivece, situația ar putea fi diferită. Sau nu? Pe suprafața semințelor există deja un microbiom nativ, care începe să se înmulțească odată ce ajunge în sol. Dacă se respectă regimul de umiditate și iluminare, dacă se adaugă humus (compost de vermi) și îngrășăminte minerale la momentul potrivit – totul va fi bine, chiar și fără Baikal EM1 la 5 dolari. Excepțiile pot include solurile sterile, dezinfectate prin calcinare înainte de însămânțare sau transplantare. Aceasta a fost discutată în articolul Dezinfectarea solului .
Rețeta pentru un îngrășământ EM de casă, cu toate detaliile, se găsește aici și aici .
